În zilele acestea, să afirmi că un creștin trebuie să citească zilnic Scriptură este privit ca un act de invadare a spațiului personal și, nu în puține cazuri, ca un afront personal. Oamenii se simt realmente jigniți dacă le spui că relația pe care o au cu Scriptura determina calitatea relației pe care o au cu Dumnezeu și că un creștin – în mod imperativ – trebuie să își dezvolte disciplina citirii zilnice a Scripturii, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Scriptura este o carte minunată, care necesită un răspuns serios din partea noastră, iar apropierea de Scriptură trebuie însoțită de reverență, pentru că în ea se află adevărul lui Dumnezeu.

Un creștin nu se apropie – în primul rând – de „litera” Scripturilor, ci de viața care există în acest Cuvânt: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri…” (Evrei 4:12). Noi nu citim Biblia doar pentru a afla informații interesante despre lumea de aici, sau de dincolo, ci ne apropiem de Cuvânt pentru a-L cunoaște pe Cel ce a rostit Cuvântul. Se prea poate să fi întâlnit mulți oameni care cunoșteau litera Cuvântului, dar nu Îl cunoșteau pe Dumnezeul Cuvântului. Fariseii făceau parte din această categorie ingrată, iar fanaticii actuali le calcă pe urme. Ei știu sute de versete din Biblie, dar nu Îl cunosc pe Cel ce a revelat Cuvântul.

O comunitate creștină este fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu, fără de care nu se poate dezvolta. Inima și mintea noastră trebuie îmbibate zilnic în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ne putea baza în exclusivitate pe Dumnezeul Cuvântului. Biserica trebuie să se apropie de Cuvântul viu, până devine sediul real al acestui Cuvânt.

Găsim, de pildă, în Fapte 17:11 o comunitate de oameni deosebiți – frații din Berea – care aveau o inimă aleasă și cercetau Scripturile „în fiecare zi”. Nu este un act de fanatism religios să studiezi zilnic Scripturile, ci o dovadă că inima ta este atașată de Dumnezeu și de adevărul Lui. Neglijarea Cuvântului ne încarcerează sufletul în închisoarea unui întuneric demonic, din care nu vom putea ieși decât prin pocăință. Fuga de Cuvântul lui Dumnezeu este fuga de libertate. Hristos, în schimb, vrea să trăim în libertatea pe care o aduce adevărul. El vrea să ne hrănească sufletul.

Cuvântul lui Dumnezeu este pâinea spirituală care hrănește sufletul nostru. Și nu doar pentru că ni-L revelează pe Hristos, care a spus „Eu sunt Pâinea vieții” (Ioan 6:48), ci pentru că fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu este hrană pentru suflet. Când diavolul l-a ispitit pe Isus ca să transforme pietrele în pâini, Isus i-a răspuns ferm că „omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Scriptura conține cuvintele care au ieșit din gura lui Dumnezeu, din moment ce El le-a insuflat. Prin urmare, sufletul omului se hrănește cu Scriptura, așa cum un trup se hrănește cu hrana materială pentru a supraviețui. Acesta este motivul pentru care Isus ne învață să ne rugăm: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi” (Luca 11:3).

Expresia „pâinea noastră” nu se referă doar la pâinea materială, ci se referă și la fiecare cuvânt pe care l-a rostit Dumnezeu și care devine, prin lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt, hrană reală pentru sufletul înfometat. Pâinea vieții trebuie mâncată pentru a fi eficientă și pentru a da viață. Nu poți să îl ai pe Hristos fără să ai și cuvintele Lui, cuvinte fără de care sufletul nu are cu ce să se hrănească. Este necesar să ne apropiem zilnic de Biblie pentru a descoperi adevărul lui Dumnezeu și pentru a-L cunoaște pe Cel care ni s-a revelat în Sfintele Scripturi.

Diavolul știe că cine primește Cuvântul și perseverează în cunoașterea acestuia va ajunge să îl creadă și, crezând, va avea viață. Mă mir cum de noi, creștinii secolului XXI, nu înțelegem lucrul acesta. În mod paradoxal, se pare că diavolul înțelege unele adevăruri spirituale mai bine decât o facem noi. Nu îmi pot explica altfel nepăsarea îngrijorătoare față de Cuvântul lui Dumnezeu, cu care se confruntă Biserica vremurilor noastre.

Trebuie să citim zilnic Scriptura? Eu cred că da și mă lupt să fac asta. Desigur, nu mori dacă nu mănânci o zi, sau două, dar nici bine nu iți e…