O idee predicata (2) Este responsabilitatea ta sa te pocaiesti.


A te pocai fara sa te schimbi este un non-sens. Pocainta fiului  rispitor ar fi fost inutila daca, dupa ce si-a venit in fire, ar fi continuat sa fie porcar. El si-a dat seama ca ceva radical trebuie sa se intample, ca e nevoie de o schimbare urgenta si de o asumare libera a responsabilitatii de a se (re)intoarce la tatal sau.

Parabola ne spune ca atunci cand fiul a plecat de acasa, el a plecat intr-o tara departata. Avand bani, si-a permis o calatorie cu mijloacele de transport ale vremii sale. A plecat la sute sau poate mii de kilometri distanta de casa tatalui sau. Dar, cand s-a reintors, fiul razvratit a trebuit sa vina pe jos. In celebra pictura a lui Rembrandt, fiul risipitor e prezentat cu hainele rupte, murdare, fara o sanda, iar cea pe care o mai are e rupta. El a depus un efort fenomenal ca sa se intoarca acasa la tatal sau.

Pocainta nu e niciodata usoara sau confortabila, dar este responsabilitatea noastra sa ne-o asumam si sa parcurgem drumul pe care ea il pretinde, indiferent de efortul sau pretul pe care va trebui sa il platim.

Schimbarea – metanoia –  nu are loc doar in momentul in care imi marturisesc starea de pacat si o regret (cu lacrimi sau fara lacrimi); schimbarea are loc mai ales in dificilul drum de reintoarcere la Tatal ceresc. De ce nu ii reproseaza nimic tatal fiului care l-a dezonorat? De ce nu il judeca? Pentru ca judecata avusese deja loc … pe drumul pocaintei, in chiar actul pocaintei, caci cine se pocaieste trece prin judecata. Sunt judecat acum, ca sa nu mai fiu judecat odata cu lumea.

De la porci la tatal iubitor e un drum dificil. El trebuie asumat prin credinta, pentru ca este  responsabilitatea fiecarui om sa se pocaiasca si sa parcurga acest drum, ca sa ajunga in bratele iubitoare ale Tatalui ceresc. Acasa. Pocainta ne aduce, in cele din urma, acasa, in bratele iubitoare ale Tatalui ceresc.

5 gânduri despre “O idee predicata (2) Este responsabilitatea ta sa te pocaiesti.

  1. Pingback: Un comentariu pe blogul lui Laurenţiu Balcan – 29 februarie 2020 | RoEvanghelica

    1. Tehnic, da, metanoia = schimbarea mintii. Dar „metanoia” implica si schimbarea esentei, a principiilor care guvernează viata. Schimba esenta si se schimba comportamnetul. Eu inteleg nuantarea pe care o faci tu, dar nu stiu daca tu o intelegi pe a mea….

      Apreciază

      1. In repetate rinduri, am deplins apetitul exagerat al pastorilor penticostali pentru comportament, in detrimentul accentului pe schimbarea launtrica care conduce la schimbarea comportamentului.

        Si am accentuat faptul ca Imparatia lui Dumnezeu este CEVA care nu se vede, dar se simte.

        Lucrurile care NU se vad sint vesnice.

        Slujitorii bisericii, fie ca sint pastori, fie ca sint alt tip de lideri (muzicali, de proiecte sociale etc.) ar trebui sa fie interesati in primul rind de cele care NU se vad.

        Desigur, e mult mai greu decit situatiunea permanenta de ‘progres’, prin care reflexele ghetoiza(n)te sint imbracate in haine mai moderne.

        Apreciază

        1. Generalizarile sunt, uneori, periculoase. Nu e cazul, cel puțin in situatia de fata, sa generalizam. Sunt multi pastori penticostali care pun accent pe schimbarea launtrica. Probabil te referi la „vedetele” foarte sonore, care ocupa mare parte a spatiului virtual.
          In postarea mea, „schimbarea” la care ma refer nu se refera la comportament, ci la inima, la motivație, la destin.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.