Consiliul Federal din Elvetia a decis astazi inchiderea scolilor pana pe 4 Aprilie, dar sunt cantoane care vor tine scolile inchise pana la finalul lui Aprilie. Tot astazi s-a decis ca intalnirile cu mai mult de 100 de persoane sa fie interzise. S-au restabilit, deasemenea, controalele la frontiera si sunt descurajate plimbarile in afara tarii. Propagarea coronavirusului in Elvetia este una dintre cele mai mari din Europa – peste 1.000 de cazuri la aceasta ora – iar masurile sunt foarte serioase.

Cum ne afecteaza pe noi ca biserica?

Noi ne adunam intr-o cladire care gazduieste – prin rotatie – vreo 7 comunitati. Numarul participantilor pentru comunitatea noastra a fost limitat la 65. In paralel cu noi – in cladirea pe care o folosim Sambata seara – se aduna si o comunitate de sud-americani, iar sala lor a fost limitata la 40 de participati.

In conditiile astea, dupa ce m-am sfatuit cu echipa de conducere, am decis urmatoarele:

• Persoanele in varsta, sau cele predispuse la imbolnaviri, sunt rugate sa ramana acasa si sa nu participe la slujbele bisericii noastre in perioada urmatoare.
• Copiii sub 7 ani vor ramane acasa cu unul dintre parinti.
• Vom evita contactul fizic direct (imbratisari, strangerea mainilor, etc) in perioada urmatoare.
• Vom anula grupele de copii din cadrul bisericii. Copiii peste 7 ani care vor participa trebuie sa ramana langa parinti, in sala principala a bisericii.
• Vom respecta regulile de igiena si de bun simt pe care le cunoastem deja.
• Vom transmite LIVE slujbele bisericii pentru a permite celor ce nu pot fi prezenti sa urmareasca inchinarea bisericii noastre si sa participe –  “in duhul” –  cu noi la inchinare.

In ciuda situatiei care pare sa escaladeze, eu ii incurajez pe toti sa nu se panicheze. Nici din punct de vedere psihologic – si cu atat mai mult spiritual – frica nu este solutia in fata problemelor care ne stau in cale. Da, avem o problema (nu mai putem nega asta), dar ce solutii reale si functionale gasim? Cum rezolvam problemele care se ivesc? Cum ne pastram sanatatea spirituala si emotionala in astfel de situatii exceptionale? Si raspunsul este cat se poate de evident: practicandu-ne intr-un mod matur si intelept credinta, exersandu-ne valorile pe care le pretuim, iubindu-L pe Dumnezeu si slujindu-i pe semenii nostri, chiar daca – fizic cel putin – ni se recomanda sa pastram o oarecare distanta de siguranta.

Nu suntem nici prima si nici ultima generatie care trece prin perioade de incercare. Istoria Bisericii e plina de suferinta. E o istorie cladita – la propriu – cu sange, cu lacrimi si cu suferinta.  Sa invatam de la cei care au trait inaintea noastra si sa stabilim un model demn de urmat pentru generatiile viitoare. In aceste zile, copiii nostri se vor uita cu mare atentie la noi si ne vor analiza increderea in Dumnezeu. Sa nu ii dezamagim! Este timpul nu doar sa vorbim despre credinta noastra, ci sa traim prin credinta noastra! Ceea ce odata  ni se parea frumos si poetic – de cate ori nu ne-am indemnat cu versetul “Cel neprihanit va trai prin credinta lui”?! – acum ni se cere sa traim si sa aplicam. Da, este vremea sa punem in practica teologia noastra: Cel neprihanit va trai prin credinta lui!

Bineinteles ca trebuie sa fim intelepti si realisti, dar sa nu uitam ca timpurile actuale ne obliga sa ne rearanjam prioritatile. Dintr-o data, oamenii au realizat cat de fragila e existenta noastra si cata nevoie avem de Dumnezeu. Idolul materialismului pare sa se clatine. Idolul banului pare si el sa isi piarda din putere. Nu stiu daca pentru mult timp, dar cel putin in aceste zile, oamenii isi dau seama ca valoarea umana nu sta in lucrurile materiale. Sunt alte valori care stralucesc acum. Macar in aceste vremuri de tulburare sa ne intoarcem cu toata inima la Domnul si sa ne lipim sufletul de El!

Cu incredere in Domnul, dar si atenti la ce se intampla, noi vom merge inainte. Daca va fi cazul, vom suspenda slujbele publice ale bisericii. Ramane sa vedem cum va evolua situatia. Vom incerca sa fim creativi si sa pastram “unitatea frateasca”. Intr-o lume a tehnologiei, ne vom folosi de toate mijloacele posibile pentru a comunica mesajul Evangheliei membrilor nostri. Caci, indiferent de situatie, Hristos trebuie predicat si adorat! Si noi o vom face cu pasiune si dedicare.