A intelege Cuvantul lui Dumnezeu nu inseamna nici sa explici toate doctrinele si nici sa inveti mecanic toate versetele din Biblie. Cunostinta spirituala nu este –  in primul rand –  o caracteristica a mintii umane, ci a inimii luminate de Duhul Sfant (2 Corinteni 4: 6).

Bineinteles ca mintea umana are rolul ei in tot acest proces complex al cunoasterii spirituale, dar ea ramane – in cel mai bun caz – doar un mijloc de procesare a informatiilor, nicidecum de intelegere a lor. Pavel, spre exemplu, se roaga pentru efeseni ca Dumnezeu sa lea dea un duh de cunostinta spirituala si sa le lumineze ochii inimii, „ca sa pricepeti…” (Efeseni 1:18)  Iar Hristos izbucneste intr-o lauda exuberanta la adresa Tatalui ceresc, cand spune „Te laud, Doamne al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi si  le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25)

E foarte interesant ca, atunci cand le explica propriilor uncenici pilda semanatorului, Isus Hristos le spune ca diavolul vine sa fure Cuvantul „din inima” oamenilor (Matei 13:19 si Luca 8:19), ca nu cumva ei sa il creada si sa fie mantuiti. Ne-am fi asteptat ca El sa spuna „din mintea lor”, pentru ca mintea receptioneaza informatiile, cuvintele si ideile, nu-i asa? Insa Hristos muta focusul adevaratei intelegeri spirituale pe inima omului. Iar daca inima are capacitatea de a intelege Adevarul spiritual, cred ca ar trebui sa ne intrebam, in modul cel mai serios: cat de mult ne preocupa intelegerea cu inima? Oare nu cumva, fiind prea preocupati de rationamentele noastre, nu mai avem timp sa cunoastem cu inima? Adevarul va trece pe langa noi, iar noi nici nu il vom intui macar, daca nu vom invata sa cunostem si „cu inima”.

Nu priceperea academica – specifica intelepciunii omenesti – este factorul determinant al cunoasterii spirituale, ci descoperirea „de sus”, revelatia Duhului (1Corinteni 2:12). Iar revelatia Duhului are loc in inima noastra, in centrul personalitatii umane, in miezul fiintei omenesti. Exact acolo unde locuieste Hristos. Daca Hristos nu e in inima, nici Adevarul nu are cum sa patrunda in inima omului (Psalmul 51:6).

In conceptia lui Hristos, a intelege Cuvantul inseamna – in primul rand – sa „primesti” Cuvantul (adica sa il crezi) si sa il lasi sa aduca roada in inima ta (sa il implinesti). Intr-un cuvant, sa il lasi sa te schimbe. Iata de ce intelegerea spirituala este una dintre cele mai complexe lucrari pe care Duhul le face in om.

Intelegem cu adevarat doar atunci cand credem Cuvantul, iar Cuvantul ne schimba. Este foarte posibil ca oamenii simpli, care traiesc cu Dumnezeu si sunt plini de Duhul Sfant, sa aiba mai multa pricepere in a intelege voia lui Dumnezeu decat toti teologii capabili sa iti explice natura inexplicabila a lui Dumnezeu.

„Eu [Elihu] imi ziceam: Sa vorbeasca batranetea, marele numar de ani sa invete pe altii intelepciunea. Dar, de fapt, in om, duhul, suflarea Celui Atotputernic da priceperea. Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci.” (Iov 32: 7 – 9)