Cu Isus prin Saptamana Mare


Am intrat si noi –  de vreo trei zile –  in Saptamana Mare. Ni se recomanda, cu insistenta, sa stam in casa si asta ne cam face sa pierdem din „spiritul sarbatorii”, cel putin in acceptiunea populara a expresiei. Vom sarbatori Pastele in izolare. In casele noastre. Exact ca evreii inainte de a iesi din Egipt. Trebuie sa ne luam gandul de la carnea de miel si de la alte bunataturi care invadau – de regula –  mesele noastre de Paste. Vom fi mai simpli si vom putea, in felul acesta, sa ne gandim mai mult la Mielul lui Dumnezeu. Eu asta mi-am propus. Mi-am propus sa il urmez – la nivel imaginar si meditativ – pe Isus, in calatoria Lui prin Saptamana Mare. Iata pe unde ma aflu acum….

Ierusalimul devenea un loc extrem de populat cu ocazia sarbatorii Pastelui. Peste un milion de evrei luau cu asalt cetatea sfanta pentru a participa la sarbatoarea Pastelui. Stim din relatarile Scripturii ca fariseii si preotii cei mai de seama hotarasera deja uciderea lui Isus (Marcu 11:18.) Ioan 11:57 ne spune clar ca ei: „poruncisera ca, daca va sti cineva unde este, sa le dea de stire ca sa-l prinda.” Nu este exclus ca fariseii sa fi platit si niste asasini care sa-l omoare pe Isus. Ierusalimul devenea un loc foarte periculos noaptea, lucru care putea compromite misiunea lui Isus de a ajunge la cruce. De aceea, Hristos se retragea seara cu ucenicii Sai in Betania. Se indeparta de situatiile periculoase, pentru a se asigura ca ajunge la cruce la timpul stabilit de Dumnezeu.

In timpul zilei, Isus era inconjurat de multimile de oameni care il adorau. Datorita multimilor, preotii nu puteau sa-i faca nimic: „…cautau sa-L omoare; dar nu stiau cum sa faca, pentru ca tot norodul ii sorbea vorbele de pe buze” (Luca 19:47-48.) In schimb, Betania era un loc sigur noaptea, cand Isus era departe de multimi. Acolo erau prietenii Lui care il puteau proteja de atacurile „mercenarilor” evrei.

Incepand din Eden, satan urmarea sa distruga samanta femeii care, conform profetiei din Genesa 3:15, avea sa-i zdrobeasca capul. Diavolul stia ca daca il va omori pe Isus inainte de Paste, lucrarea de mantuire avea sa fie compromisa. Incearcase in repetate randuri asasinarea Lui, dar Scriptura ne ofera un detaliu extrem de important, cand spune ca nu a putut sa-i faca nimic: „…pentru ca nu-i sosise inca ceasul.” Ceasul in care trebuia sa moara Mielul lui Dumnezeu era ziua de Paste, inspre seara.

In ultima saptamana, Isus ataca in mod deschis clasa religioasa, responsabila – in mare parte –  de decaderea spirituala a poporului evreu. Renunta la precautii si –  in mod intentionat –  ii „intarata” pentru a-i determina sa-L prinda si sa-i duca astfel la indeplinire planul. Se contrazice cu ei pe diferite teme. Scapa din capcanele „teologice” pe care i le intind, facandu-i sa cada in propriile lor capcane, spre deliciul multimilor. Ii ataca atat prin pilde, cat si prin acuzatii deschise. „Vai de voi carturari si farisei fatarnici” devine laitmotivul acelor zile.

Preotii si carturarii recurg la metode de intimidare si diversiune. Luca ne spune ca „au inceput sa pandeasca pe Isus; si au trimis niste iscoditori, care se prefaceau ca sunt neprihaniti, ca sa-L prinda cu vorba si sa-L dea pe mana stapanirii si pe mana puterii dregatorului (20:20) Dar … nu L-au putut prinde cu vorba  inaintea norodului; ci, mirati de raspunsul Lui, au tacut (20:26)” . Imi place afirmatia din Marcu 12: 27 „Tare va mai rataciti!”, pentru ca nu cunosteau nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Isus isi pune in dificultate adversarii si ii aduce in stadiul in care „nimeni nu indraznea sa-I mai puna intrebari” (Marcu 12:34.)

Mesajele rostite de Isus in Saptamana Mare sunt radicale. Isus profeteste distrugerea literala a Templului, ceea ce creeaza confuzie si neliniste printre ascultatorii Lui, inclusiv printre ucenici Sai. Templul era perceput ca fiind indestructibil.  Era locul prezentei lui Dumnezeu, cel putin in teorie, pentru ca in practica, slava lui Dumnezeu parasise de mult Templul. Profetia Lui Isus avea sa se implineasca  in anul 70, cand romanii lui Titus au incendiat Ierusalimul si au daramat Templul, piatra cu piatra, exact cum profetise Mantuitorul.

Profeteste – deasemenea – ziua reveniri Lui in slava, aratarea „uraciunii pustiirii” (care se va aseza in locul sfant), ridicarea lui Antichrist si a prorocilor mincinosi, dar si o serie de semne care vor precede aceste evenimente. Ceea ce este interesant e ca Hristos lanseaza un puternic indemn la veghere, accentuand in mod repetat ca „ziua aceea” e posibil sa vina oricand, ca un hot noaptea.

Un alt eveniment socant e intrarea diavolului in Iuda Iscarioteanul, care se decide sa il vanda pe Isus pentru 30 de arginti. Unii spun ca intentia lui Iuda nu era sa-L trimita la moarte pe Isus, ci ca  ar fi incercat sa-L determine intr-un fel pe Isus sa-si manifeste autoritatea si puterea, distrugandu-si dusmanii si instaurand Imparatia lui Israel. Insa, nimeni nu poate sti cu exactitate ce a fost in capul „fiului pierzarii”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.