“Cine este aceea care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna, curata ca stelele, dar cumplita ca niste osti sub steagurile lor?” Cantarea Cantarilor 6:10

Asocierea unor concepte, care par sa se excluda reciproc, nu poate face altceva decat sa ne intrige si sa ne forteze imaginatia. A vorbi despre o mireasa frumoasa, dar cumplita ca o ostire este de-a dreptul uluitor. Cum poate fi o mireasa cumplita, sau grozava? Ea este curata, gingasa, fragila, nicidecum infricosatoare. Paradoxul poate fi rezolvat daca ne gandim, de exemplu, ca in spatele cantarii de dragoste, Solomon rosteste profetii despre Mireasa lui Hristos. Daca alegem aceasta varianta de interpretare – care este folosita de multi interpreti ai Bibliei – putem afirma ca versetul din Cantarea Cantarilor 6:10 se refera la Biserica.

Putem spune, cred eu, ca versetul se refera la Biserica, dar la Biserica intr-o situatie cu totul si cu totul aparte. Cred ca in versetul acesta e vorba de Biserica la Cina Domnului. De ce spun asta? Biserica lui Hristos e frumoasa, in general, indiferent de ce spun unii si altii, dar la Cina Biserica e deosebit de frumoasa, e curata si, in acelasi timp, e cumplita ca o ostire sub steagurile ei. Biserica nu e o Mireasa pasiva, lenesa, care sta si asteapta plictisita sa se sfarseasca istoria, ca sa vina Mirele ei. Sa nu caricaturizam Biserica! Biserica lui Hristos devine o Mireasa luptatoare atunci cand se transforma intr-o Biserica marturisitoare, aflata intr-o continua stare de alerta si de lupta. Biserica este „cumplita” (infricosatoare) doar atunci cand ridica steagul biruintei lui Hristos si marsaluieste victorioasa prin imparatia intunericului, pentru a o cuceri.

Care este steagul biruintei lui Hristos?

Raspunsul nu poate fi decat unul singur: Jertfa Domnului Isus de pe cruce! Acolo s-a castigat biruinta! Pe cruce a fost castigata lupta impotriva pacatului, a lumii si a diavolului. Crucea lui Hristos este singurul loc din istorie unde biruinta a fost deplina. Din aceasta cauza, jertfa lui Hristos devine „steagul” nostru de biruinta, care trebuie inaltat mereu. Cand noi proclamam biruinta de pe Cruce, noi ridicam un steag de biruinta. Si asta se intampla mai ales la Cina. La Cina, cu voce ca de tunet, Biserica isi proclama crezul: Hristos Isus  a murit pentru pacatele noastre. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu!

Nimeni nu are voie sa opreasca Biserica din marsul ei triumfator. Da, avem probleme pe care nu le-am mai avut pana acum. Cladirile noastre sunt inca inchise. Nu ne putem vedea fizic decat cu mari restrictii. Dar, ca realitate spirituala, Biserica nu si-a oprit nici macar pentru o secunda activitatea. Noi nu vom inceta sa proclamam jertfa Domnului Isus Hristos si nu ne vom opri din a-i multumi pentru ea. Procedura de a oficia Cina Domnului nu e cea ideala – recunoastem asta – dar, prin credinta si prin Duhul, Biserica trebuie sa ridice un steag de biruinta! Noi suntem biruitori prin jertfa lui Isus Hristos si nimic nu ne va impiedica sa proclamam asta. Acum si aici si in vecii vecilor!