Am “ochit” varful asta cand am urcat pe Le Grammont. Era impunator si impresionant de unde il priveam eu. Prima incercare de a urca pe varf a esuat, din pricina vremii. Pe ploaie nu e recomandat sa urci pe Les Cornettes de Bise, pentru ca, spre varf, traseul e printre stanci si sunt riscuri ridicate de alunecare. A doua incercare, in schimb, a fost reusita, mai ales ca i-am convins pe doi prieteni (Alexis si Emi) sa urce impreuna cu mine.

Traseul spre varf incepe din parcarea Le Flon (1.065 m). Ca sa o prindem cat de cat libera, am plecat pe la 6h30 din Geneva si pe la 8h00 eram deja pregatiti de ascensiune. Planul nostru a fost, de la inceput, sa facem traseul in bucla: Le Flon – Col de Vernaz – Les Cornettes de Bise – Lac Tanay – Le Flon.

Din parcarea Le Flon am urcat spre Col de Vernaz (cam 6 km), fara pauze. Ne-am oprit o singura data sa fotografiem o cireada de vaci si niste peisaje uimitoare. Valea pe care am urcat este, intr-adevar, deosebit de frumoasa, iar mirosurile de iarba si flori de munte parca iti elibereaza plamanii de toxinele acumulate in oras.

Am facut o pauza bine meritata pe Col de Vernaz (1.814 m), exact pe granita dintre Elvetia si Franta. Am savurat privelistile din jur si ne-am minunat de ceea ce ne vedeau ochii. De aici am luat cararea din dreapta, spre Les Cornettes de Bise si am atins varful in aproximativ 2h30 de la plecare. Mult mai repede decat ne asteptam, mai ales ca eu am urcat cu o “slabiciune” fizica destul de deranjanta, cauzata de o dezhidratare severa cu o zi in urma. Am aflat cu ocazia asta ca dezhidratarea iti poate provoca crampe serioase. Asa ca nu urcati pe munte daca sunteti dezhidratati!

Dupa ce am zabovit putin pe varf si ne-am bucurat de moment, am inceput coborarea spre Lacul Tanay. Fara sa vrem, am parcurs cateva sute de metri pe zapada batatorita care acoperea cararea – ski pe bocanci, dar distractiv 😊– si usor usor am atins valea paraului Russeau de Tanay, parau care alimenteaza Lacul Tanay. Traseul pe langa parau a fost impresionant. Am ajuns la Lacul Tanay (pe care nu il mai laud, pentru ca l-am laudat in postarea despre drumetia precedenta) dupa vreo 1h45 din varf. Ne-am oprit pentru o cafea si ceva dulce – eu chiar aveam nevoie – si am reusit sa ne bucuram de moment. Ne-am grabit, totusi, sa pornim spre parcare, pentru ca vremea dadea semne sa se schimbe si nu am vrut sa ne prinda ploaia. Asa cum am explicat si data trecuta, de la Lacul Tanay spre Le Flon traseul e dificil, dar nu e de speriat. Am coborat cu atentie si dupa vreo 40 de minute am ajuns in parcarea de unde plecaseram. In total: 5h10 de drumetie, fara sa calculam pauzele.

In concluzie, traseul e frumos, destul de solicitant, privelistile impresionante, dar cred ca mi-a placul mai mult Le Grammont. Pe Le Grammont as mai urca… 😊