Jurnal de drumetie: Crans Montana – Lac Tenehet (2.445 m)


Am pornit dis de dimineata (7h10) pe acest tarseu, despre care citisem numai lucruri bune. Descrierile de pe net erau la superlativ. As fi vrut sa ating niste inaltimi mai mari, dar am vrut sa experimentez si niste trasee despre care altii spuneau ca sunt extraordinare.

Traseul pleaca din Crans Montana –  Bisse du Ro – Barajul Tseuzier, iar de acolo spre Lac Tenehet. Dupa nici 20 de minute de mers prin padure, cararea ma scoate la marginea muntelui si imi ofera in toata splendoarea ei valea “La Liene”. Vad deja in departare barajul Tseuzier, impunatorul varf Wildhorn (3.248) si alte varfuri din zona.

In prima parte, traseul nu este deloc dificil. Cararea bine marcata te duce prin padure si prin portiuni ceva mai abrupte, sapate in peretele muntelui. Pe alocuri, cararea se transforma in portiuni amenajate cu panouri de lemn si suspendate deasupra prapastiei. Traseul acesta nu e recomandat pentru cei care au rau de inaltime, dar daca privesti drept inainte – fara frica – nu vad care ar fi problema.

Privelistea este de-a dreptul coplesitoare si avansez plin de bucurie. Uneori trebuie sa merg aproape in genunchi – cararea nu imi permite sa stau in picioare – iar asta mi se pare destul de distractiv. La un moment dat trec peste un pod metalic suspendat, destul de lung, care imi ofera adrenalina din plin. Nu ma uit prea mult in jos. Prapastia e destul e adanca, dar am incredere in cablurile de otel, asa ca trec podul si ma opresc apoi pentru o scurta pauza.

Urmaresc indicatorul “Tseuzier Barrage” si pe la 9h50 ajung la Barajul Tseuzier. Locatia si imprejurimile ma lasa fara cuvinte. Ma uit in toate directiile, fac zeci de poze, salut cativa batranei care venisera cu masinile pana la baraj si ma indrept spre un mic restaurant (Restaurant du Rawyl) pentru a-mi lua o bine meritata cafea. Imi beau cafeaua in liniste, dar nu prea ma pot uita “in cafea”, pentru ca ochii mei sunt mereu atintiti spre varfurile din jur. Vremea e superba.

Pornesc de aici spre Lacul Tenehet si dupa un efort intens si sustinut – vreo 700  metri diferenta de nivel – ajung pe la 12h00 la lac. Fac o mica pauza la lac si imi trec in revista noile piese de echipament pe care le-am inaugurat cu aceasta ocazie. Am avut cu mine un rucsac mediu, de 35 litri, cu aerisire la spate. Foarte folositor pentru a reduce umiditatea care se creeaza intre rucsac si tricou. Recomand! Am fost, deasemenea, impresionat de noile mele ghete de vara, Salomon X Ultra 3 Mid GTX. Desi mi s-au parut cam rigide (ma asteptam la mai mult comfort), ele au fost excelente la aderenta, mai ales pe pietre si pietris. Ghetele sunt perfecte pentru coborare, indiferent de cat de abrupt e traseul. Nu le-am testat pe umed, dar cred ca sunt excelente si in astfel de conditii. Recomand!

Cobor de la lacul Tenehet, pe cararea destul de abrupta si o iau spre partea stanga (directia de coborare) a lacului Tseuzier, pentru a explora si partea cealalta a lacului. Combinatiile de culoare, de miros, de sunete sunt coplesitoare. Viteii elvetieni rumegau relaxati, in sunetele discrete ale clopotelor, fara sa stie ca vor sfarsi in farfuriile oamenilor. Se mai opreau, din cand in cand, pentru a ma privi cu mirare. Cred ca isi spuneau: “ce cauta romanul asta pe aici?” 😊 Insa nu zabovesc prea mult in zona. Incerc sa nu fortez coborarea, pentru ca imi simt muschii coapselor contractati.

De la Barajul Tseuzier aleg cararea din dreapta spre Crans Montana, care duce prin padure si care merge cumva paralel cu cararea pe care am urcat, care e ceva mai sus. Alegerea facuta s-a dovedit a fi  una inspirata, pentru ca traseul este de-a dreptul minunat. Pot sa spun, cu mana pe inima, ca traseul asta este “mama tuturor drumetiilor mele” de pana acum. Ai, pe traseul asta, tot ce vrei de la o drumetie.

Dupa 7h25 de mers (cu tot cu pauze vreo 9 ore), 29 km parcursi si vreo 3.500 kcal arse, ajung destul de obosit la masina. Dar cine mai tine cont de oboseala, cand esti invadat de pace si implinire?

Ceasul de la mana se grabeste sa ma felicite si sa imi spuna ca asta e cea mai lunga drumetie a mea de pana acum. Dar nu ma mai intereseaza. Incep deja sa ma gandesc la urmatoarea drumetie. Sa fie, oare, Wildhorn (3.248)? Vom vedea….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.