Promisiunile credinței nu sunt pretexte pentru dezvoltarea vieții firești.

Teologia prosperității (în forma ei hiper-carismatică… „dacă ai credință vei fi AUTOMAT binecuvântat”) este o palmă adusă sfințeniei lui Dumnezeu. Deși ea poate conține unele adevăruri – uneori Dumnezeu ne mai dă și binecuvântări materiale – nu putem reduce lucrarea credinței doar la binecuvântări materiale. Asta au făcut evreii de-a lungul timpului….l-au transformat pe Dumnezeu într-un fel de magazioner celest. Pentru ei Dumnezeu nu mai era „Cel veșnic vrednic de adorat”, ci doar un magazioner care trebuia să le deschidă cerul și să le dea…să le dea…și iar să le dea.

Să nu fluturăm, așadar, în numele credinței, niște promisiuni pe care nu le înțelegem și pe care le interpretam discreționar.

Dumnezeu rămâne „Cel veșnic vrednic de adorat”, fie că îți dă binecuvântări materiale, fie că nu ți le dă. El deja ni l-a dat pe FIUL Sau. Mai contează dacă ne dă sau nu o mână de țărână în plus?