Vorbeste, mutule!


Orice corp, de la nasterea pana la moartea sa, este asaltat de pericole care cauta sa ii absoarba viata. O multitudine de bacterii, virusi, tumori, boli, paraziti si alti pradatori, ne ameninta viata biologica. Ce facem cand corpul nostru are o boala grava? Mergem imediat la medic si incercam sa rezolvam problema. De ce facem asta? Pentru ca vrem sa traim. Exista in noi o foame de viata insatiabila. Avem un instinct de supravietuire extraordinar, lasat de Dumnezeu, care ne impinge sa protejam viata biologica. Dar de ce nu procedam la fel cand viata noastra spirituala sau emotionala ne este amenintata? De ce nu actionam la fel cand “viata” familiilor noastre este amenintata? De ce nu vorbim despre problemele noastre interioare?

Cu mai multi ani in urma, o ruda de-a mea era sa moara dintr-o prostie teribila. Facuse un furuncul (la noi in zona i se spune: furung) intr-o zona intima si i-a fost rusine sa mearga la medic. Asa ca, s-a tratat acasa cu foi de ceapa, cu foi de varza, si cu alte leacuri babesti. Din pricina zonei unde era “bestia”, infectia s-a extins si i-a intrat in sange. Pentru ca i-a fost din cale afara de rau s-a dus la medic si medicul l-a certat grozav. I-a spus ca daca ar mai fi stat acasa o zi, ar fi murit. Ruda mea nu ar fi murit din cauza furungului, ci ar fi murit din cauza rusinii si a prostiei. Ar fi murit din cauza muteniei si a unui pudism fals.

Foarte multe familii – si indivizi – se distrug din cauza prostiei si a rusinii, nu din cauza problemelor lor. Nu e neaparat o problema ca ai o problema, e o problema ca nu tratezi problema pe care o ai si lasi ca infectia emotionala si spirituala sa iti intre in sange si sa te distruga. Multi indivizi se distrug emotional si spiritual din cauza mandriei, a arogantei si a umblatului cu nasul pe sus. Mor pentru ca sunt interesati mai mult de imaginea lor decat de sanatatea lor.

Daca familia e un corp (si cei doi vor fi un singur TRUP, Efeseni 5:31), e cumva normal ca acest corp sa treaca prin probleme, sa treaca prin boli, prin infectii, sau prin suferinta. Insa prea putini oameni se raporteaza la familiile loc ca la un trup care trebuie protejat si ingrijit. Din pacate, pentru cei mai multi oameni, familia nu e un trup, ci o vitrina. Desi putem vorbi de corpuri sanatoase, in realitate nu exista niciun corp care sa nu experimenteze diverse tipuri de boala. Asadar, sa nu ne inchipuim ca exista familii perfecte si fara probleme. Exista familii sanatoase, dar ele sunt sanatoase pentru au invatat sa isi trateze bolile, sa vorbeasca despre ele, sa le tina sub control, sa isi asume vulnerabilitatile si sa ia masuri. O familie nu e sanatoasa pentru ca nu a avut probleme, ci pentru ca a invatat sa gaseasca solutii la problemele pe care le-a avut.

Am vorbit odata un frate despre niste probleme pe care le-am vazut la el si pe care i le-am semnalat. S-a deschis fata de mine, insa la un moment dat mi-a spus: “daca sotia mea ar sti ca iti spun lucrurile astea, s-ar supara foarte tare si nu ar mai vorbi cu mine. Pentru ea imaginea conteaza foarte mult.” Dar de ce permitem sa fie asa? De ce sa fim mai interesati de imaginea noastra decat de sanatatea noastra? De ce sa dezvoltam o (sub)cultura a aparentelor, cand am putea fi onesti cu noi insine? De ce sa nu vorbim despre problemele noastre si sa ne lasam ajutati?

Stiu ca multi credinciosi sunt dezamagiti de bisericile lor locale si de slujitorii lor, insa eu refuz sa cred ca asta e o situatie generalizata. Vreau sa cred ca bisericile locale au inca resurse consistente pentru a veni in ajutorul celor ce trec prin diferite probleme spirituale si familiale. Daca o biserica locala nu este in stare sa ajute o familie care trece prin probleme, sau pe un suflet care este incercat, de ce mai exista?

Este important ca „mutul” sa vorbeasca despre problemele lui si sa spuna ce il doare. Dar este la fel de important ca el sa aiba cui sa-i spuna ce probleme are si sa gaseasca o biserica sanatoasa care sa ii ofere vindecare prin harul Domnului Isus Hristos.

Ce te preocupa mai mult? Imaginea sau sanatatea ta spirituala? Avand proaspat in minte cazul RZ – eu inca mai procesez informatiile – ajungem la concluzia ca Cel ce poate deschide gura mutului ca sa-l faca sa vorbeasca despre viata lui interioara este Duhul lui Dumnezeu. Fara Duhul vom ramane muti si ne vom distruge viata sufleteasca. Din proprie initiativa, niciun om nu isi va aduce la lumina intunericul ascuns in adancul inimii. E nevoie ca Dumnezeu sa se atinga de el, pentru a-l constrange sa marturiseasca si sa vorbeasca despre infectia care il asalteaza. Insa, cu toate ca Dumnezeu ne atinge si „mana Lui apasa asupra noastra”, noi tot ramanem muti. Iar mutenia aceasta e calea sigura spre distrugere interioara.

Vorbeste, mutule!

Un gând despre “Vorbeste, mutule!

  1. Pingback: Bursa zilei (26.02.2021) – Laurențiu Balcan: Dacă o biserică locală nu este în stare să ajute o familie care trece prin probleme, sau pe un suflet care este încercat, de ce mai există? | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.