Primul meu SEMIMARATON


Sunt o fire care se misca. De cand ma stiu, m-am tot miscat. Nu neaparat “intre Dumnezeu si neamul meu”, cum spunea Tutea, dar am facut destula miscare fizica la viata mea. Drumetiile si ciclismul au fost multa vreme favoritele mele. Daca ma gandesc bine, nu mi-a placut niciodata sa alerg. Alergatul – am incercat de mai multe ori – ma epuiza, ma stresa si ma dezamagea. Din aceasta pricina am renuntat la toate incercarile mele de a alerga constant si m-am focalizat doar pe drumetii si ciclism. Asta pana anul trecut cand, din cauza pandemiei, am fost “fortat” sa ma adaptez situatiei si sa incep – usor, usor – sa alerg in jurul casei. Mai exact, am inceput cu 3.35 km (ritm 6’37’’/km) si mi-am dat seama ca se poate. Alternand drumetiile cu ciclismul si alergatul, am reusit dupa o luna de alergat constant sa fug 10km cu un ritm de 5’59’’/km.  De atunci am tot alergat cate doua trei ture saptamanal. Chiar si pe vreme mai putin buna.

Perseverenta m-a ajutat sa imi imbunatatesc conditia fizica, sa ma disciplinez si sa tind spre tinte din ce in ce mai inalte. De pilda, luna trecuta am resusit sa alerg, cumulat, peste 100km, ceea ce m-a motivat sa cred ca pot realiza mai mult decat imi inchipui. Un semimaraton? De ce nu! Alergasem 15km in Februarie, dar am avut impresia ca mi se rup picioarele. Cam asta era limita mea. La inceputul acestei luni am avut cateva partide de alergat foarte provocatoare, cu timpi buni, asa ca am inceput sa ma pregatesc psihic si sa ma motivez pentru un semimaraton. Adica 21,0975 km.

Mi-am ales ziua: Vineri dimineata, la 7h00 AM, pe racoare si pe liniste. M-am hidratat bine cu o zi inainte si am mancat echilibrat, ca sa nu fiu prea greu. Mi-am pus ceasul sa sune la 6h50. Apoi m-am echipat, am baut niste apa, am mancat o banana, am facut o scurta incalzire, am insfacat un bidon de 500 ml cu o bautura vitaminizanta (vitamina D, C, zinc si magneziu), mi-am pornit ceasul si am inceput sa alerg. Scopul meu era sa scot un timp total de sub 6’00’’/km, dar mi-am zis sa imi las corpul sa isi gaseasca propriul ritm. Pentru ca nu stiam cum voi reactiona dupa 15km, nu am vrut sa risc sa imi consum energia prea repede. Asa ca am inceput usor, dar am vazut ca primii kilometri au mers mult mai bine decat ma asteptam. Am prins un ritm bun si m-am dus vreo 6km fara nicio oprire. Dupa 6km am facut o scurta pauza de hidratare. Stiam ca daca nu ma voi hidrata cum trebuie nu voi avea suficienta energie. Insa am alergat mult mai relaxat decat ma asteptam. Linistea padurii si susurul apei pe langa care alergam m-au ajutat sa ma concentrez si sa pastrez cadenta. In timpul alergarii am tinut bidonul de apa in mana, dar m-a cam incomodat, asa ca am baut restul bauturii pe la kilometru 11 si m-am concentrat pe ultimii 10 km.

Greul a inceput dupa km 17, cand am simtit ca pierd putin din ritm, dar stiam ca mai am 4km pana la finish, asa ca am tras tare. Observasem din experienta mea de 10 luni de alergat ca prima parte a traseului e mai dificila in batalia psihicului. Dupa ce faci jumatate de traseu, numaratoarea devine mai confortabila. Nu mai ai, sa spunem, 10km de alergat, ci 4km, apoi 3km, apoi 2 si tot asa. Pe la km 17 am stiut sigur ca voi reusi sa imi ating tinta si ca semimaratonul va deveni o realitate. Mai aveam 4km. No big deal! Dupa 5 minute si ceva, 3km pana la finish. Cand ceasul m-a anutat ca am alergat deja 20 de km, un plus de adrenalina mi-a energizat picioarele. Ultimul kilometru a fost cel mai greu, dar l-am alergat cu gandul ca voi reusi. Cand am auzit ceasul spunandu-mi: “Felicitari! Ati alergat un semimaraton!”, am fost cuprins de o mare bucurie. Nu m-am gandit, cu zece luni in urma, ca voi reusi sa alerg o asemenea distanta. Ma mir si acum ce poate face perseverenta cu trupul nostru.  Am alergat 21,14 km in 01:56:04, cu un ritm mediu de 5’29’’/km.

Alergatul ma ajuta sa ma focalizez, sa ma detasez de energiile negative si sa ma atrenez pentru pasiunea mea principala: drumetiile. Rezist in drumetii lungi si dificile pentru ca ma antrenez constant. Sa nu va ganditi ca aveti nevoie de zeci de ore saptamanal pentru asta. In medie, eu imi pun de o parte trei – patru ore saptamanal pentru miscare. Asta inseamna ca, teoretic, fiecare dintre voi puteti realiza mult mai mult decat va imaginati, DACA veti fi dispusi sa va puneti de o parte trei – patru ore saptamanal pentru miscare fizica si sa perseverati in obiceiul asta cateva luni de zile. Va ajuta, de asemenea, sa va inconjurati de niste prieteni care fac miscare si care va pot motiva atunci cand nu veti reusi sa va motivati singuri. Eu am un astfel de grup de prieteni si lucrul asta chiar imi este de folos.

Sa fim sanatosi si sa ne miscam cat de mult putem! Intre Dumnezeu si neamul nostru, intre punctul A si punctul B, oriunde si oricand.

P.S. Incep sa ma gandesc ca ar fi posibil, in viitorul apropiat, sa reusesc sa alerg un MARATON (42,195 km). Nu mi-am propus inca asa ceva dar, dupa ce voi reusi sa alerg 30 km, sigur voi tinti si la un maraton. Asta chiar ca ar fi ceva ce mi-ar da peste cap toate asteptarile. 😊

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.