Nu am nici o problemă cu cei care cred că România va fi raiul pe pământ, grădina Maicii Domnului, cap și nu coadă, Regina popoarelor etc. Fiecare e liber să își trăiască propria poveste și să își alimenteze iluziile cu ce dorește el. Problema apare atunci când această fantezie devine „voia Domnului”, iar „profeții” încep să ne bată la cap că „așa va fi”. DACĂ – acest nelipsit „dacă”, folosit ca o ușă de scăpare – vom avea credință și ne vom ruga. Și vom posti. Și ne vom uni. Și ne vom pocăi de păcatele bunicilor, strămoșilor și nepoților.

Nu avem niciun fundament istoric, logic și mai ales Scriptural ca să credem că România este (sau va fi) privilegiată în ochii lui Dumnezeu. Nu există așa ceva! Dumnezeu nu e român! Este o absurditate să ne hrănim stima de sine și falsa superioritate spirituală cu afirmații care să îl reducă pe Dumnezeu la funcția de zeu național.

Nu cred că Dumnezeu este interesat de minele de aur din România și nu cred că le promite românilor o viață prosperă, fără datorii, fără suferință, fără boli sau lipsuri. Unii dintre confrații noștri, din păcate, gândesc încă într-o cheie expirată. Am mari îndoieli că ei chiar sunt convinși de aceste inepții, dar ele dau bine la public. Ei știu că oamenii VOR să creadă astfel de lucruri minunate (numite „descoperiri duhovnicești”) și că îi poți plimba ușor cu zăhărelul după ce aderă la ideologiile acestea fanteziste.

Darurile Duhului sunt, în primul rând, pentru „zidirea Bisericii” și pentru proslăvirea lui Hristos. Ce treabă are Biserica cu aurul de la Roșia Montană sau cu datoria externă a României? Niciuna! Urs von Balthazar făcea următoarea mențiune: „Pentru Pavel, o harismă ce nu aderă la Isus sau nu conduce la el este a priori falsă, chiar demonică; după el, o harismă autentică este identică cu o misiune în cadrul Trupului lui Hristos.”

Și încă ceva. Fugiți de previziunile care vă servesc iluzia că prosperitatea materială este, per se, o binecuvântare spirituală și o validare a credinței active. Nu este! Studiile de specialitate arată că în țările prospere nivelul de spiritualitate este mult mai scăzut decât în țările sărace. Participarea la slujbele bisericii este semnificativ mai scăzută în țările prospere decât în țările sărace.

Dacă, totuși, vreți să expuneți public ficțiuni și vise năstrușnice, vă rog să-l lăsați pe Dumnezeu în pace. E o chestiune de minimă decență spirituală. Spune, frate, că asta îți dorești tu și gata….