Biserica lui Hristos, dincolo de nuanțele ei denominaționale, își va continua marșul triumfal și își va aștepta Mirele să vină. Unele denominațiuni vor crește, altele vor scădea, unele vor atrage oameni din lume, altele din alte culte, însă dincolo de toata treaba asta ar trebui să ne întrebam CE facem aici și acum.

Mi se pare evident că orașele mari din România, mai ales cele care au universități, vor atrage un număr mare de tineri creștini, care nu se vor mai întoarce în orașelele sau satele lor. Va exista o „rearanjare” confesională, cel puțin a bisericilor evanghelice. De ce vor fi atrași tinerii? Cum vor întâmpina bisericile nevoile lor? Mulți vor veni plini de nemulțumiri și frustrări, cu răni emoționale adânci și dureroase. Oare vor găsi comunități care să le ofere vindecare? Se vor simți primiți cu dragoste? Vor fi acceptați fără să fie judecați? Va fi biserica, așa cum se zice, MAMĂ pentru sufletele lor?

Bisericile care își vor asuma rolul de „mamă” sau „tată” spiritual daca vreți, vor avea viitor. Toți oamenii tânjesc după o dragoste părintească autentică. Să fim părinți spirituali pentru sufletele oamenilor și ne vom împlini scopul!

Comunitățile care vor avea impact în cultura lor, spune Miroslav Volf, sunt cele care se vor diferenția de cultura în care trăiesc, dar fără să o părăsească. Adică ești acolo, printre ei, dar nu ești ca ei; îți evidențiezi diferențele (până aici!) și valorile (asta prețuim!), chiar dacă societatea respectivă te va ataca.

Comunitățile care se vor dezvolta sunt cele care vor căuta să influențeze societatea în mijlocul căreia există. Gândirea separatistă (foarte apreciată printre evanghelici) NU trebuie să devină ideologie sectară. Da, lumea e rea, păcătoasă, zace în cel rău etc., însă noi suntem ÎN lumea asta, nu în alta. Fiind în lume, creștinul își asumă rolul de MARTOR viu al lui Isus Hristos. Dincolo de discursurile teologice frumoase, de sporovăiala ideologică cu care asediem Internetul, lumea va fi „atrasă” de viața reală a martorilor vii. Oamenii vor să vadă și să experimenteze puterea Evangheliei.

Nu am date statistice, însă bănuiesc că majoritatea comunităților creștine aflate în creștere sunt implicate activ în viața societății, la nivel practic. Ele îi caută pe oameni și se oferă să îi slujească. De când e lumea, comunitățile (indiferent de denominațiune) care s-au pus în slujba semenilor au avut un impact răsunător în societatea lor. Ele capătă autoritate prin capacitatea de a sluji, prin disponibilitatea de a se sacrifica pentru binele comun.

Vrem nu vrem, oamenii vor să vadă în Biserică întruparea mesajului pe care îl propovăduim. Vor să se convingă că noi nu doar vorbim, ci CREDEM și TRĂIM ceea ce propovăduim.