Dacă suntem slujitorii Dumnezeului făcut om, modul în care ne raportăm la trupul pe care îl avem ar trebui să reflecte realitatea transformării interioare pe care o mărturisim. Să trăim sănătos și cumpătat nu este un moft modern și nici o focalizare asupra vieții firești. Studiați cu atenție efectele nocive pe care le are îngrășarea. Dacă încă mai faceți glume pe seama grăsimilor în exces, înseamnă că nu v-ați făcut temele cum trebuie. Nu ați dori ca viața asta scurtă și fragilă să fie trăită cât mai sănătos și mai frumos? De ce să îți faci provizii de bombe, care pot exploda oricând și pe nepusă masă? Vizualizează-ți grăsimile ca pe niște bombe și gândește-te ce vei face cu ele. Un slujitor responsabil își începe „lucrarea” în propriul trup, care a devenit, prin credință, Templul Duhului Sfânt.

Sunt pastor și studiez relația dintre disciplina fizică și cea spirituală de vreo 30 de ani. Am citit și am experimentat, pe propria-mi piele, că foarte rar se poate una fără cealaltă. De multe ori mă motivez „spiritual” doar atunci când reușesc să mă disciplinez fizic. Însă nu pot să nu mă întreb care e imaginea pe care o transmite comunității un slujitor supraponderal? Se vor gândi oamenii la bunăstarea lui? La faptul că e înconjurat cu binecuvântări, pe dinainte și pe dinapoi? Cum mai poate predica despre cumpătare, despre ținerea în frâu a trupului, despre înfrânarea poftelor? Cum, nu ştiu, dar am văzut și am auzit slujitori supraponderali predicând despre înfrânare. Haioasă treabă! Am mari îndoieli că cineva, la modul serios, îi va băga în seamă. Pentru credibilitate trebuie să te lupți din greu. Mă tem însă că, dacă ne pierdem credibilitatea, întreaga noastră slujire va avea de suferit.

Nu am fost niciodată „gras”. Sunt destul de pofticios și îmi place mâncarea bună, dar nu am ținut niciodată „cure de slăbire”. Însă am fost extrem de conștient că voi lua rapid în greutate dacă nu fac schimbări serioase. După 40 de ani am observat că majoritatea grăsimilor mi se pun pe burtă, că am predispoziție la „colăcei”, că încep să gâfâi rapid dacă fac un efort mai serios și nu m-am simțit deloc bine în pielea mea. Deși m-am mișcat destul de constant, încă de tânăr, după 40 de ani am făcut din disciplina fizică una dintre prioritățile mele. A existat – cum a avut loc nu pot explica – un fel de „click” în creierul meu care m-a pus pe o nouă cale. Am devenit mai hotărât ca oricând să trăiesc cât mai sănătos. Nu sunt expert în slăbit, dar am puțină experiență în păstrarea greutății corporale în limitele normalității. Iată ce am învățat eu:

a) Ce te MOTIVEAZĂ este fundamentul schimbării. Sunt motivat să fac sacrificii de dragul familiei mele. Nu vreau să fiu o povară pentru soția mea. Vreau să îmi văd copiii cât mai mult. Vreau ca ei să fie sănătoși, iar exemplul meu contează! De cele mai multe ori, copiii vor imita stilul de viață al părinților. Vreau să îmi țin nepoții în brațe și vreau să alerg împreună cu ei. Sunt convins că versetul „sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău” revelează o legătură profundă între disciplina trupească și cea spirituală. Sunt motivat să lupt împotriva grăsimilor și din considerente spirituale, nu doar medicale. Mi-am „educat” creierul să creadă că e păcat să mă îngraș. Îmi imaginez că dacă eșuez în domeniul acesta, cât de ușor voi eșua apoi în celelalte?!

b) Ce și cât MĂNÂNCI este esențial. Nu te poți îngrăşa doar cu apă! Renunță la alimentele nocive, pline de grăsimi și aditivi. Redu consumul de pâine. Renunță total la sucuri, cu sau fără acid. Oferă-ți cadou cât mai multe zile fără carne. Consumă cât mai puțin zahăr. Nu am reușit să renunț total la dulciuri – îmi plac, asta e –, dar am redus considerabil cantitatea consumată. Redu, de asemenea, porția de mâncare. Dacă e cazul, înjumătățește-ți farfuria. Un singur fel de mâncare îți este suficient. Însă aspectul cel mai important pe care l-am învățat este acesta: nu mai mânca NIMIC după ora 18h00. Oferă-i corpului tău cel puțin 12 ore fără mâncare. Lasă-l să-și consume rezervele. Aceasta, cred, a fost cea mai importantă schimbare pe care am reușit să o fac. Nu e ușor să adormi cu senzația că „parcă aș mânca ceva”, însă beneficiile pe termen lung sunt inestimabile.

c) Fă MIȘCARE în mod constant și intens. Cel puțin 3 – 4 ore pe săptămână. Munca fizică ajută, desigur, însă nu e suficientă. Dacă lucrezi într-un birou, ești obligat să faci mișcare. Identifică tipul de mișcare care îți aduce cea mai mare împlinire. În cazul meu, mișcarea „dominantă” sunt drumețiile. Toate celelalte activități (bicicletă, alergare, sală, mers pe jos etc.) au scopul de a mă pregăti pentru drumeții. Când mișcarea va deveni rutină pentru tine, abia atunci vei fi pe drumul cel bun. Formarea unor noi obiceiuri necesită timp și efort susținut, însă nu există scurtături. Fără mișcare constantă și intensă mi se pare aproape imposibil să îți ții greutatea sub control.

Știu că fiecare organism este diferit și că fiecare om acționează în acord cu propriile lui setări. Eu v-am spus ce funcționează la mine. Recunosc că am zile când mă motivez foarte greu și am perioade când eșuez lamentabil. Dar acestea sunt din ce în ce mai rare. Uneori sar peste propriile reguli și mă bucur de experiențe culinare noi. Mai ales în vacanțe. Ce bună e mâncarea italiană! Toți păcătuim în multe feluri, iar eu îmi asum treaba asta. Dar intru rapid în normalitate, îmi reiau rutina, ard rapid caloriile acumulate prostește și nu încetez să mă mișc. Cu toate astea, mă văd nevoit și să mă rog: „Doamne, iartă-ne nouă kilogramele noastre!” Dacă vrei, să știi că se poate să trăiești o viață sănătoasă și cumpătată!

(NOTĂ) Nu cred că cei slabi sunt mai spirituali decât cei grași. Nu cred că mântuirea cuiva depinde de câte kilograme are. Oricum, viața merge înainte, indiferent de ideile, kilogramele, credințele, doctrinele sau părerile noastre. Să fiți sănătoși!