Jurnal de drumetie – Le Grammont (2.172m)


Ma trezesc nerabdator, cu o ora inaintea ceasului. Imi pregatesc rapid micul dejun, imi beau cafeaua, citesc ceva devotional, imi iau rucsacul pregatit de cu seara si ma duc la masina. La 6h30 pornesc spre tinta aleasa: varful Le Grammont, 2.172 metri. Intru rapid pe autostrada 1 si conduc relaxat. Trec pe langa Nyon, Lausanne, Vevey, Montreux si Villeneuve. Peisajele sunt uluitoare. Viile inverzite imbraca frumos dealurile stancoase care strajuiesc Lacul Leman. Apele lacului stralucesc sub razele soarelui care rasare de dupa muntii inalti. In departare zaresc varful pe care vreau sa urc. Pare destul de inalt si ma gandesc cum voi face fata diferentei de nivel de peste 1.000 de metri. Dar sunt motivat.

Ajung la 8h00 fix in parcarea Le Flon (1.065metri) si sunt deja uimit ca parcarea e aproape plina. Gasesc un loc destul de ingust, ma strecor atent si pliez oglinzile. Opresc motorul, imi iau bocancii de munte, insfac rucsacul, imi salut vecinii de parcare care au ajuns odata cu mine si pornesc pe traseu. Nu imi place aglomeratia pe traseu, asa ca imi propun sa grabesc pasul ca sa nu stau dupa grupurile pestrite si numeroase care isi schimbau incaltarile in parcare. Ascensiunea spre Lacul Tanay se dovedeste a fi cea mai grea parte a drumetiei. Parcurg traseul in 45 minute, dar ma simt deja destul de obosit. Inteleg acum de ce unii au catalogat traseul acesta ca fiind “Hard”. Am aflat ulterior ca poti lua un Taxi 4X4 din parcarea Le Flon pana la Lacul Tanay, dar nu vreau sa pangaresc momentul. Dificultatea traseului nu ma demoralizeaza, ci, dimpotriva, ma motiveaza si mai mult. Am ocazia sa imi detoxific nu doar trupul, dar si mintea, asa ca incep sa ma gandesc la Ioan 17. Oare cum s-a simtit  Domnul cand stia ca ii va lasa pe ucenici in lume, in gura “celui rau”, care avea sa ii omoare aproape pe toti?

Ajung la Lacul Tanay (1.440 metri) si privelistea deja ma copleseste. Sunt acolo niste cabane frumoase si niste terase deschise. Ma ispiteste gandul sa beau o cafea, dar rezist ispitei si grabesc pasul cand vad ca mai multe grupuri s-au oprit deja sa faca pauza. Ii las pe ei la terase, ii salut si incep a doua parte a ascensiunii. Indicatorul imi spune ca pana in varf mai am doua ore. Cararea lata ce serpuieste prin padure e fenomenala. In vale se aud clopotele vacilor elvetiene care pasc linistite. Brazii isi scot muguri noi si coloreaza frumos padurea. Rup cativa muguri acruti, ii mestec si ma revigorez. Nu am timp sa culeg mai multi, asa ca mai rup cativa si imi continui ascensiunea. Dificultatea traseului e medie as spune eu, ceea ce ma surprinde, pentru ca dupa prima parte care a fost destul de dificila, ma gandeam ca asa va fi tot traseul. La iesirea din padure, perspectiva asupra varfurilor din jur iti taie respiratia. Ma opresc de mai multe ori pentru a admira peisajul si pentru a face niste poze. Langa un fel de adapost de animale, care avea o mica terasa betonata, ma hotarasc sa fac o bine meritata pauza. Ma hidratez, ma energizez, mananc un fruct si mai fac niste poze.

Dupa 15 minute incep ultima parte a ascensiunii. In fata mea niste varfuri stancoase (Les Jumelles, 2.215m) imi aduc aminte de Pietrele Doamnei din Muntii Rarau. Fac opriri destul de dese, dar foarte scurte, pentru a admira peisajul din jur. Ajung in culmea unde cararea se bifurca si raman gura casca. La baza muntelui, dar pe cealalta parte, in toata splendoarea lui se intinde Lacul Leman cu apa lui turcoaz. Vad orasele pe langa care am trecut, iar varfurile din apropiere parca imi fac cu mana. Este destul de inourat, asa ca nu pot vedea foarte mult in departare. Fac din nou poze, in toate directiile si chiar am ocazia sa vad o capra de munte care trece grabita la nici zece metri de mine. Apuc sa o filmez. In departare mai vad doua capre de munte, dar nu mai scot binoclul ca sa le privesc indeaproape. O iau in dreapta si in cateva minute, fix la 10h30, ajung la crucea din varful Le Grammont. Obiectiv atins. Privelisti coplesitoare. Sunt de-a dreptul incantat chiar daca, de data asta, am urcat singur. Partenerii mei de drumetie au cam dezertat. Imi caut un loc linistit, mananc doua sandwichiuri, niste ciocolata si ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara. Dar gandul meu zboara si mai sus, la Creatorul tuturor lucrurilor. Ii multumesc pentru ca mi-a dat sansa sa vad o parte din minunata lui creatie. Zabovesc pe varf cam 30 de minute.

La 11h00 incep coborarea, pe acelasi traseu si ajung destul de repede – cam intr-o ora si ceva – la Lacul Tanay. Ma opresc sa imi racoresc picioarele in apa glaciala, mananc un mar si o bucata de ciocolata si apuc sa salut niste prieteni romani care au venit la picnic pe malul lacului. Nu stau prea mult aici, desi Lacul Tanay e foarte frumos si se merita sa stai o zi intreaga acolo, asa ca imi las prietenii in urma si cobor spre parcare. Pe la 13h20 ajung la masina. Imi schimb incaltarile, pornesc masina si ma indrept spre Geneva. La 15h10 ajung acasa. Cu siguranta voi reface traseul acesta. E fenomenal!

NOTA: Imaginile sunt needitate. Drum bun tuturor drumetilor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.