Sunt momente in viata cand simti ca iti pierzi focalizarea, pasiunea, directia si iti este greu sa te concentrezi asupra chemarii lui Dumnezeu. Am avut uneori – nu des, dar suficient cat sa capat experienta – momente cand am cartit impotriva lui Dumnezeu si m-am lasat cuprins de dezamagire.

Din punct de vedere psihologic – ca sa nu mai aduc in discutie si razboiul spiritual – slujba pastorala se desfasoara intr-o zona supra-solicitanta, pentru ca stresul psihic are efecte mult mai grave decat stresul fizic. E mai relaxant sa “dai la lopata o zi intreaga”, decat sa rezolvi cearta dintre doi frati, de exemplu. La sfarsitul zilei, lopata nu iti va face nimic, dar e posibil ca cei doi frati pe care ai vrut sa-i impaci sa se revolte impotriva ta, pentru-ca – vezi Doamne! – nu ii lasi in pace si iti bagi nasul unde nu trebuie.

Slujitorii lui Dumnezeu, din pacate, nu sunt atenti la stresul spiritual si psihologic cu care se confrunta si, de multe ori, fac greseli iremediabile si chiar devin o povara pentru comunitatea in care slujesc. Din aceasta cauza, cred ca e nevoie ca fiecare slujitor sa isi ia – periodic – un timp de izolare, de retragere, de solitudine si sa se refocalizeze spiritual si emotional. Fiecare biserica ar trebui “sa impuna” un astfel de timp slujitorilor ei, daca doreste ca ei sa fie eficienti in slujire si “cu mintea limpede”.

Saptamana asta am profitat de ziua libera de Joi si am plecat intr-o drumetie de doua zile. In Romania nu prea mergeam singur pe trasee de munte – ursi, oameni salbatici 😊, zone nemarcate, etc – dar aici e o incantare sa merg singur pe munte. Pentru mine, drumetiile de unul singur (solo hiking) au scop terapeutic. Este cea mai buna modalitate de a ma refocaliza si de a ma reincarca cu energie pozitiva. In linistea padurii, parca il aud pe Dumnezeu cum imi spune: “Fa putina liniste in sufletul tau, ca sa ma poti auzi mai bine.”

Drumețiile de unul singur au marele avantaj de a te aduce într-o stare de relaxare mentală pe care cu greu o obții în altă parte. Starea de „a nu te gândi la nimic” este greu de obținut când ești înconjurat de gadgeturi si invadat de stresul cotidian. Știu, de exemplu, că psihologii încearcă să își ajute pacienții să își elibereze mintea de gândurile negative printr-o metoda ciudată care implică „ne-gandirea”, adica le cer pacienților să nu se gândească la nimic. Dacă veți încerca să nu va gândiți la nimic, veți constata că este foarte dificil să faceți asta. Eu am descoperit că în timp ce urc pe munte, pe o cărare abruptă, cu inima bătându-mi accelerat, cu mușchii coapselor solicitați la maxim, reușesc să îndepărtez toate gândurile negative și să am momente lungi de „ne-gandire”. Starea asta e foarte relaxantă și înviorătoare. Tot ce te interesează este următorul pas, nimic altceva. Dacă reușești să ai momente de relaxare psihică, când pur si simplu să nu te gândești la nimic, vei constata că acuitatea ta mentală se va înteți. După aceste pauze scurte de ne-gandire (nu cred ca ele pot fi mai lungi de cateva minute) vei reuși sa îți ordonezi mult mai bine TOATA gandirea.

Dumnezeu mi-a reamintit (m-a reinvatat?) doua lucruri importante zilele astea:

Primul lucru … HARUL Lui se manifesta prin mine si in mine, in ciuda slabiciunilor mele. Am baut har din plin zilele acestea, pentru ca am simtit ca sufletul imi este insetat. In linistea naturii, inconjurat de peisaje mirifice, a fost imposibil sa nu intind mana ca „sa pipai” harul. Din nou si din nou, am simtit ca ceea ce spunea Pavel in epistole trebuie sa devina parte integranta a vietii mele – dar nu doar la nivel teoretic – „sunt ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu.”

Al doilea lucru … niciodata sa nu nesocotesc valoarea unui pas mic si obosit. Pasii astia mici si obositi ma vor duce pe culmi nebanuite. Iar de pe culme, privelistea e magnifica. A trai prin credinta inseamna sa mergi inainte, indiferent de situatie, fara sa abadonezi. Dumnezeu ne-a pus la dispozitie mijloace extraordinare ale harului, ca prin ele sa avansam, sa ne ridicam tot mai sus, sa mergem spre culmi pe care nu le-am atins niciodata. Nimeni nu spune ca va fi usor, dar ce alternative avem? Sunt chemat sa il slujesc pe Hristos si vreau sa fac asta cu pasiune. Asa ca voi face pasi mici, uneori obositi, spre culmile pe care EL mi le reveleaza.

Va urez si eu ceea ce isi ureaza drumetii pe aici: ascensiune buna! 😊