Superioritatea Evangheliei – Meditații din Galateni (1)


Evanghelia este superioară tuturor mesajelor cunoscute de către om. Ea este de origine cerească, vine din inima lui Dumnezeu. Cine ar fi putut născoci un astfel de mesaj care, pentru mintea omului, reprezintă o nebunie? Oamenii au căutat mereu căile ușoare, logice, pe care mintea să le accepte fără să sucombe. Misterele, tainele, paradoxurile sunt, …

Continuă să citești Superioritatea Evangheliei – Meditații din Galateni (1)

Să nu uiți ce ești!


Biserica locală este trupul vizibil al lui Isus Hristos. Cel puţin asta cred şi mărturisesc creştinii evanghelici. Cunosc bine „nuanţele” acestui concept şi ştiu bine că cei dezamăgiţi de biserica locală nu vor fi de acord cu mine. Însă discuţia trebuie purtată şi este obligatoriu să depăşim sfera conceptelor seci şi iluzorii, dar şi a …

Continuă să citești Să nu uiți ce ești!

De ce dai, frate, cu biciul?


Un creştin nu va rezista presiunii comunităţii din care face parte dacă nu va avea – cum se spune prin Moldova – „pielea tăbăcită”. Printre calităţile morale şi spirituale cerute de Biserica, ar trebui să se regăsească şi aceasta: rezistența la loviturile verbale. Un slujitor creştin trebuie să înveţe să rabde loviturile verbale şi să …

Continuă să citești De ce dai, frate, cu biciul?

Pune-ți căpăstru!


Iacov 1:26 Dacă crede cineva că este RELIGIOS. Adjectivul "religios" este foarte rar folosit în NT. Thrēskos înseamnă pios, cu frică în închinare, devotat restricțiilor. Se referă, evident, la un om care crede că viața cu Dumnezeu înseamnă devotament față de restricțiile exterioare. Însă, dacă un astfel de om nu-și ÎNFRÂNEAZĂ limba, totul e în …

Continuă să citești Pune-ți căpăstru!

Duh dătător de viaţă


Din punct de vedere medical sunt cel puţin 3 semne vitale, semne care arată prezenţa vieţii într-un om. Acestea sunt semnele pe care le caută medicii, mai ales în procedurile de resuscitare: respiraţia, temperatura corpului, bătăile inimii şi tensiunea arterială. Corpul are nevoie de sânge şi de oxigen ca să alimenteze organele vitale, mai ales …

Continuă să citești Duh dătător de viaţă

Zdrobeşte cochilia izolării noastre!


Ascunşi în cochilia naturii noastre păcătoase, tindem să ne izolăm constant ori de câte ori ne simţim ameninţată firea cea sensibilă. Când auzim chemarea lui Dumnezeu ne mişcăm cu lenevie, cu mare greutate, cârtind deseori şi ținând cu dinții de greutațile pe care o târam după noi. Dar când ne cheamă lumea păcătoasă devenim, dintr-o …

Continuă să citești Zdrobeşte cochilia izolării noastre!

Din mormânt a îzvorât viața eternă


Învierea lui Isus i-a pus pe oamenii vremii Lui într-o mare încurcătură. Ucenicii nu au crezut că Domnul se referea la o înviere literală atunci când le spunea că va fi omorât, dar a treia zi va învia. Marcu spune că ucenicii „...se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi” (Marcu …

Continuă să citești Din mormânt a îzvorât viața eternă

Prin ochii ei triști mă privea Isus


(NOTA: am scris textul acesta pe 5 Februarie 2009. A fost publicat pe blogul meu de atunci. Mi-am adus aminte de el ieri și cred că, în contextul actual, el poate fi de folos.) Mă uit la ochii ei mari şi trişti. Mama ei a fost membră în biserica noastră. În urma unor complicaţii cu …

Continuă să citești Prin ochii ei triști mă privea Isus

Binecuvântează-ți copiii!


Slujirea creştină începe în familiile noastre şi, mai înainte de a-i binecuvânta pe alţii, suntem chemaţi să îi binecuvântăm pe cei din casele noastre. Este absurd să ne imaginăm că putem fi o sursă de binecuvântare pentru alţii, dacă pentru ai noştri nu suntem. Copiii noştri au nevoie de binecuvântarea pe care o rostim peste …

Continuă să citești Binecuvântează-ți copiii!

Ne putem pregăti copiii pentru viaţă fără să le vorbim şi despre realitatea morţii?


Oare câţi dintre tinerii de astăzi au făcut parte, vreodată, dintr-un cortegiu funerar? În oraşele din România – cel puțin în orașul de unde sunt eu – morţii nu mai sunt ţinuţi în apartamente, ca mai demult, ci la capela cimitirului sau a bisericii. Scările blocurilor nu mai miros a cetină de brad. În oraşe …

Continuă să citești Ne putem pregăti copiii pentru viaţă fără să le vorbim şi despre realitatea morţii?